Ce este îndrăgostirea, care este alchimia ei ascunsă, dinamica ei inexplicabilă? Există o modalitate de a te îndrăgosti fără a cădea în vârtejul anxietății de a pierde dragostea? Cum să te îndrăgostești pentru a continua să iubești și să nu suferi?
Se vorbește mult despre magia îndrăgostirii și uite că exact asta se întâmplă. O vrajă foarte ciudată îi învăluie pe amândoi într-o energie specială, foarte subtilă, pe care doar cei doi protagoniști o simt.
Îndrăgostirea ca joc psihologic nefast
Un incanto seducente, irresistibile, strettamente collegato a ciò che Freud chiamava reîntoarcerea la același lucrucare, de regulă, pregătește constrângerea la repetiție. În relațiile amoroase, acest sentiment inexplicabil, perturbator, rezultă ca o combinație între sentimentul de déjà vu și un salt în necunoscut și introduce o relație care urmează un fir deja trasat de soartă sau, conform lui Freud, de partenerii înșiși.
Repetitivitatea este caracteristica predominantă a acestor relații, care urmează un numitor comun pe tot parcursul intrigii, prezent în același tip de partener și situație. Astăzi numim acest presentiment straniu spunând în engleză you are the onecare nu amintește de unicitatea iubitului sau a iubitei, ci de o regăsire de sine, în sfârșit. Și aici se deschide ușa spre misterul dublului, al sufletului pereche, care, tot în psihanaliză, nu este altceva decât memoria narcisismului primar, în care prima oglindire ar fi declanșat capacitatea noastră înnăscută de a iubi.
În acest vârtej, în care fiecare trebuie să-și muște coada pentru a înțelege corect mecanismul prin care se întrerupe cercul vicios, caracterul tragic al eșecului amoros pare a fi direct proporțional cu impactul amoros. Cu cât mai intensă este îndrăgostirea, cu atât mai marcate vor fi amprentele în care relația va trebui să continue și cu atât mai multe șanse vor exista pentru un final foarte dureros.
Berne vorbește despre scenariu și jocuri psihologicedar semnificația este mereu aceeași, mâna destinului va fi doar o decizie luată de un copil supărat, care se va transforma într-un mare regizor pentru a-și recita singur piesa. O femeie care se întâlnește inexorabil cu parteneri alcoolici, un bărbat care va iubi doar femei ușoare, o văduvă cu un șir de soți morți în spate etc.
Consecințele îndrăgostirii nebunești: despărțirea sau căsătoria "compensatorie"?
Ieșirea din cercul infernal al îndrăgostirii dramatice este foarte dificilă, pentru că implică o cantitate deloc neglijabilă de reflecție asupra propriei persoane și nu poate ieși la iveală decât odată cu alegerea unui partener complet diferit față de seria "magică". În caz contrar, ca o reacție violentă la nefericirea deja prevedibilă la care ar putea duce alegerea obișnuită, nefericitul în dragoste se poate arunca în brațele oricui doar pentru a evita lovitura nemiloasă a "destinului".
Iar acel partener "întâmplător" ar putea reprezenta portul salvator la care se andochează cu disperare, cu ochii închiși, pentru a evita singurătatea considerată drept singura alternativă la dramatica și prevăzuta despărțire din scenariul nefast. În cel mai fericit dintre cazuri, aceasta va fi tipica căsnicie nesatisfăcătoare, călduță, stagnantă, dar care va ține departe durerea atroce a pierderii insuportabile.
La urma urmei ce este de fapt îndrăgostirea în aceste cazuri în care soarta sau, poate mai bine zis, decizia unui copil disperat pare să copleșească atât de dureros viața amoroasă? Chinul unui atașament eșuat, un strigăt de durere născut din convingerea penibilă a unei ne-îndrăgostiri veșnice, o convingere la fel de indelebilă ca un timbru sec? Sau o încercare firească și legitimă de a se reîntoarce la sentimentul autentic, de al cărui adevăr nu se mai poate separa, dorința de a se regăsi pe sine însuși pierduți într-o oglindă falsă incapabilă să mai redea frumusețea sinelui original?
Cred că e mai degrabă ultimul caz.
A te îndrăgosti pentru a continua să iubești
Îndrăgostirea în sine ne dă forța cu care ne întoarcem cu toții la sursă, acolo unde am fost iubiți necondiționat înainte de cuvânt și chiar înainte de gând. Se poate îndrăgosti cineva pentru a continua să iubească? Pentru a reuși în această sarcină, trebuie să rezistăm înșelăciunii create de minte, în care fiecare acțiune corespunde deja unei anumite reacții.
În minte, totul este deja scris de experiențele relațiilor primare și fiecare emoție va avea deja un gând bine hotărât în prealabil. Energia îndrăgostirii este puternică și oferă un potențial incredibil, este o ocazie unică de a ne întoarce acolo, la iubirea intuită care nu are nevoie de o manifestare vizibilă, comportamentală. Dar calea nu este deloc dreaptă. Ea este deviată de tipare mincinoase de reacție și de gândire, alterată de credințe false, de atribuții eronate, de prejudecăți etc.
Prin urmare, îndrăgostirea nu este nicidecum cauza eșecului relațional, energia sa debordantă este aceeași atât pentru o persoană capabilă să relaționeze în mod fericit, cât și pentru una a cărei memorie afectivă este poluată de experiențe anterioare nefericite. Ceea ce se intensifică în cazul scenariului nefericit este pathosul, adică suferința declanșată de dificultatea relațională și, probabil, de gândul inconștient al eșecului. Se iubește mai intens persoana interzisă, iar relația devine mult mai importantă în prezența obstacolelor inexorabile.
A venit timpul să recuperăm puterea impulsului natural de a ne îndrăgosti pentru a-l canaliza într-o relație de iubire funcțională, în care comunicarea să echilibreze procesul creativ de construire a unei legături autentice, făcută din sinceritate, sensibilitate și bunăvoință.
Comentariu