În acest moment, conceptul de aici și acum mi se pare foarte abuzat pe scară largă, valul new age l-a simplificat și l-a transformat într-o banalitate. Cu toate acestea, cheia fericirii este concentrată tocmai în acest concept. Așa că ma voi ocupa oricum de subiect, dar din punct de vedere fenomenologic, ca să atrag în felul acesta atentia asupra adevăratei filozofii care stă la baza tuturor științelor, cea care după Maurice Merleau-Ponty are rolul de a reînvăța sa vadă lumea.
Dar mai întâi să ne concentrăm asupra punctului de vedere analitic tranzacțional
Aici și acum în analiza tranzacțională este dimensiunea temporală a stării Eu-lui de Adult. Fără interferențele trecutului nerezolvat și izvorât dintr-un Copil rănit, fără perspectivele de viitor improbabile impuse de un Părinte nemulțumit. În prezentul Adultului ok, emoțiile curg natural urmând cursul evenimentelor, în timp ce gândurile rămân conectate la contextualitatea și dinamismul acțiunii în desfășurare.
Potrivit lui Moiso și Novellino, funcția operațională a Adultului se referă la procesarea logică a datelor, dar acest lucru nu justifică viziunea superficială și stupidă care vede Adultul ca pe un robot exemplar capabil să-și îndeplinească sarcinile. Trebuie să recunosc că am devenit alergică la mecanismele cibernetice în ultima vreme.
Dar cum să trăiești de fapt aici și acum?
Fenomenologia lui Merleau-Ponty are un răspuns simplu și privește modul nostru de a concepe timpul: timpul nu este un proces real, ci un construct mental al succesiunii înregistrate de evenimente. În relația noastră directă cu lucrurile și cu lumea, timpul nu poate fi decât prezent, metafora fluviului care se scurge la fel ca timpul nu corespunde deloc realității. Și asta pentru că trupul nostru nu păstrează informațiile mnemonice, ci are doar sarcina de a asigura realizarea intuitivă a intențiilor conștiinței și atât. Prin urmare, conștiința este cea care se bazează pe amintiri păstrate în trecut, nu corpul, iar orice percepție din trecut care este reactualizată rămâne oricum în prezent.
La fel și în ceea ce privește viitorul, care nu poate fi implementat fără o mutare a observatorului din prezent în viitor, ceea ce este o schimbare proiectivă bazată în orice caz pe cunoștințe anterioare. Prin urmare, reprezentăm viitorul pe baza unui trecut care a fost deja trăit. Rezultă că timpul este doar consecința trăirii noastre în conștiință și nu în trup. Conștiința sau mintea este cea care se desfășoară și constituie timpul, nu corpul.
În realitate, subiectul cufundat în experiență nici măcar nu trăiește într-un prezent, ci într-o dimensiune atemporală, într-un fel de eternitate care se regăsește în inima experienței complet detașate de succesivitatea pasajelor temporale.
A trăi în prezență înseamnă a trăi în afara timpului
Prin urmare, spre deosebire de ceilalți operatori care se ocupă de psihic, merg mai departe și plasez conceptul de aici și acum nu în prezentul obișnuit, ci în timpul fenomenologic, care nu mai este liniar, ci reprezintă o rețea de intenționalitate în care ceea ce contează nu este succesiunea evenimentelor, ci direcția lor impusă de voința individului.
În acel aici și acum fenomenologic individul viu are poziția centrală, în timp ce timpul curge în afara experienței sale ca un peisaj care se derulează la fereastra trenului. Aici și acum în acest sens devine plinătatea atemporală a ființei în sine, în care individul transformă seria derulată de prezenturi într-un impuls spre viitor.
Noi suntem la baza originii timpului, noi suntem cei care dăm sensul petrecerii evenimentelor într-o singură structură alcătuită din prezențe succesive în care este cufundat Eul situat. Timpul este doar un concept abstract, ireal, rezultat din elaborarea mentală a experiențelor. În acest sens, timpul devine doar un context, o expresie a impulsului de „temporalizare”, adică a tendinței de a da un timp evenimentelor pentru a avea o imagine curgătoare și ordonată a vieții noastre frenetice, incontrolabile și, din acest motiv, de neînțeles.
A trăi aici și acum are ca rezultat trăirea în cea mai totală seninătate, individul fiind purtat de fluxul de experiență despre care vorbește psihologul Mihály Csíkszentmihályi, un fenoment extraordinar în care are loc această distorsiune temporală prin care se pierde concepția de timp.
Atunci când dispare efortul compulsiv de a te îndepărta de Acum, bucuria Ființei curge în orice ai face. În momentul în care îți îndrepți atenția spre Acum, simți prezența, liniștea și pacea. Satisfacția ta nu mai depinde di viitor, nu mai privești la viitor ca să-ți afli salvarea. De aceea nu mai ții la rezultate. Nici falimentul și nici succesul nu au puterea să-ți schimbe starea internă a Ființei tale. Ai aflat viața în situația vieții.
Puterea prezentului - Eckhart Tolle