Epoca în care gândirea pozitivă îți rezolva orice problemă ca prin minune a trecut, din fericire. Descoperirea puterii extraordinare a gândirii pozitive a trebuit inițial să se confrunte cu principala caracteristică a abordării unui Copil: omnipotența. Multă vreme s-a crezut că 'gândirea pozitivă' era suficientă pentru a elimina toate problemele umane.
NLP a făcut o utilizare spectaculoasă a acesteia, la fel ca și Scientologia și multe alte curente de gândire miraculoasă. Însă gândirea pozitivă nu este deloc suficientă. Lumea nu s-a umplut de supereroi, iar imensa literatură pe această temă s-a transformat într-o grămadă de hârtii inutile, ușor de accesat pe internet pe toate site-urile de cărți electronice gratuite.
Cum așa?
Odată cu maturizarea tinerei noastre umanități, astăzi un pic mai adultă, dar nu prea mult aș spune, s-a realizat că simpla manipulare a gândirii superficiale nu alterează la fel de mult conținutul cognitiv mai profund, emoțional și energetic. Așa cum ne învață bătrânul Freud, orice represie are prețul ei inevitabil, murdăria ascunsă sub preș se menține în continuare și poate lua forma unei ca o depresii de care te poți împiedica oricând.
Stimularea iluzorie a omnipotenței copilărești i-a transformat pe bieții oameni care căutau pacea sufletească în broaște cu ego-ul super-umflat, în mintea cărora bolovanul gândirii pozitive nu mai reușea să îngroape experiențele de ură, resentimente, amărăciune și dezamăgire. Din nefericire, a fost necesar să ne întoarcem din nou în cabinetul psihoterapeutului pentru a procesa fiecare traumă în parte așa cum se obișnuia înainte.
Mintea conștientă nu poate gestiona decât un strat foarte subțire de gânduri deja deconectate de emoțiile aferente, transformate în abstracții datorită procesului de generalizare, adică prin eliminarea subiectivității implicite. Restul este absolut inaccesibil pentru minte, care este ea însăși foarte îngustă și limitată. Acest lucru se datorează filtrului fricii care generează și însoțește mentalul și capacitatea cognitivă. Mintea este ca o supapă virtuală formată pentru a amortiza impactul prea dur al ego-ului tânăr cu lumea experiențială. Fără o procesare adecvată, "pozitivantă", care să facă experiența acceptabilă pentru minte și, prin urmare, pentru micul ego atât de fricos, experiențele rămân în afara conștiinței, continuând să saboteze și să afecteze negativ toate încercările noastre de "gândire pozitivă".
În ce constă de fapt această procesare?
Aici intervine dinamica dintre stările Eului. Un gând negativ nu poate fi eliminat în totalitate sau transformat într-un gând pozitiv, deoarece în spatele fiecărui gând se află experiențe complexe, alcătuite din emoții, senzații, vise, dorințe, fantezii, percepții etc., care trebuie recunoscute și relocate în dimensiunea temporală și conceptuală corespunzătoare. Copilul trebuie eliberat de responsabilități nepotrivite, readus la sursa durerii sale, ajutat să privească trecutul cu ochii prezentului, consolat de un Părinte afectiv și protector care trebuie reactivat și întărit.
Toate acestea sunt etape foarte delicate, care trebuie să se desfășoare într-un mediu protejat și intim. Odată decontaminate stările eului, gândurile recapătă maturitatea Adultului, care își reia sarcina firească și rearanjează conținutul mental într-o perspectivă funcțională, pozitivă. Mintea le preia în mod natural și le ordonează în rețeaua sa cognitivă, în timp ce conștiința se îmbogățește cu valori existențiale, consolidând identitatea pe o bază mai solidă de presupuneri.
Deci, cum să "gândești pozitiv"?
Schimbând perspectiva, apropiindu-te de sursa durerii și recâștigând sensibilitatea pierdută. Încetând să mai fugă de propriile zone de "negativitate", recunoscând și acceptând neajunsurile sau defectele cu ajutorul energiei generate de conștientizarea punctelor forte. Considerând situațiile în funcție de context și nu în funcție de propriile interpretări.
Dar, mai presus de toate, renunțând la ostilitatea de bază care poluează încă de la început cursul vieții umane, adică înclocuind paranoia de fond cu o simplă reacție neutră la acțiunile la fel de neutre cu care ne stimulează lumea experiențială.
Comentariu