Dualitatea este legea existenței polarizate într-un spațiu limitat la două principii extreme. Marja de acțiune dintre cele două extreme determină căutarea eternă a punctului zero, canalizând energiile acestui univers într-un echilibru perpetuu între două valori opuse. Putem ieși din realitatea duală?
Diferența de potențial impune ritmul existenței de la negativ la pozitiv și invers, acesta este motorul care intimează direcția oscilatorie obligatorie, delimitând strict soarta oricărei particule care se află în raza sa de acțiune!
A scăpa de dualitatea impusă de fluxul pulsatil forțat înseamnă a găsi imobilitatea centrului. Punctul zero, în care forțele se anulează reciproc, iar pacea deschide multidirecționalitatea acțiunii. Din centrul cochiliei elicoidale putem avea perspectiva virajului complet și am putea decide dacă dorim să continuăm să ne învârtim sau să ieșim din spirală. Cum se face acest lucru în suflet? Cum se iese din roata vieții și a morții?
Ieșirea din dualitatea pulsiunilor
Aceasta este o intenție foarte ambițioasă. Având în vedere punctul de cotitură în care ne aflăm, voi deschide totuși viziunea mentală a căii spirituale pentru acele puține ființe sensibile rămase în jur. Pentru a înțelege cum să scăpăm de dualitatea motrice care ne ține prinși între viață și moarte, trebuie mai întâi să înțelegem bine cum funcționează pulsiunea vieții și a morții. Freud ne dă o mână de ajutor.
Pulsiunea psichică este impulsul care reduce tensiunea internă cauzată de stimuli. Prin urmare, impulsul duce la o reacție imediată la stimulii senzoriali, fiziologici și de mediu.
Îmi imaginez motorul de la baza vietii psihice foarte asemanator, daca nu identic, cu motorul care genereaza universul nostru. Sau mai bine zis, universul perceput la nivelul nostru de conștiință.
Pulsiunea de viață împinge spre sexualitate, așa cum spune Freud. Deci viața merge spre unire, spre diversitatea celuilalt. Căutarea vieții reprezintă tendința de a reduce tensiunea internă cauzată de efortul de a menține o stare de echilibru staționar, inerțial, imobil. Este nevoie de un consum enorm de energie pentru a putea rezista dorinței de a merge către celălalt, către dragoste.
Pulsiunea de viață este opusă celei de moarte. Nevoia de a reveni la o stare anterioară de plenitudine reprezintă moartea, în timp ce împingerea înainte, spre vidul promisiunii unei noi plăceri, este viața. Două forțe opuse din punct de vedere vectorial, care se exclud reciproc: plenitudinea satisfacției inerțiale și golul dorinței de a fi satisfăcut.
Pesimismul freudian. Câștigă într-adevăr moartea?
Aceasta este eroarea tipică a prezumției umane. Omul este convins că dincolo de orizonturile sale dualiste limitate, viața ar înceta. Aceasta a fost și greșeala lui Freud, convins că existența noastră ar fi determinată de oscilația dintre pulsiunea vieții și cea a morții, cu tentația diabolică de a o considera decisivă pe aceasta din urmă (1).
Martor dezolat al compulsiei la repetiție pe care o prezentau pacienții săi, Freud spune sceptic: „Dacă putem considera ca un fapt experimental absolut sigur și fără excepție că fiecare ființă vie moare (revine la starea anorganică) din motive interne, ei bine, atunci putem spune că scopul a tot ceea ce este viu este moartea și, având în vedere cum stau lucrurile invers, că ființele fără viață existau înainte de cele vii.”(2)
Deși la un moment dat a avut un crâmpei de îndoială, reconsiderând ipoteza că ar exista un soi de energie neutră nedeterministă care ar împinge spre moarte sau spre viață.
La început are doar o mică nesiguranță: ”Nu este posibil să se constate cu certitudine existența unui impuls universal care împinge ființele vii spre o dezvoltare superioară; cu toate acestea, este de netăgăduit că lumea animală și vegetală are de fapt o evoluție în acest sens ... Poate fi dificil pentru mulți dintre noi să renunțăm la a crede că omul are un impuls inerent care îl împinge să caute perfecțiunea, un impuls care l-a ridicat la nivelul actual al capacității intelectuale și al sublimării etice și de la care se poate aștepta evoluția omului spre supraom. Cu excepția faptului că nu cred în existența acestui impuls interior și nu văd cum poate fi salvată această iluzie benefică. "(3)
Calea sublimării
Doi ani mai târziu, totuși, el nu numai că admite existența unei astfel de a treia căi, ci și sugerează cum să o atingem: ” Am procedat ca și cum în viața psihică ar exista ... o energie deplasabilă, nediferențiată în sine, care ar putea fi adăugată la un impuls diferențiat calitativ de natură erotică sau distructivă, sporind investiția sa globală. Fără ipoteza unei astfel de energii mobile, nu ajungem la nimic. Singura întrebare este care este originea acestei energii, cui aparține și ce anume înseamnă ... Dacă această energie mobilă este libidoul desexualizat, ea ar putea chiar să fie definită energie sublimată. "(4)
Sublimarea este, prin urmare, procesul psihic prin care pulsiunile își pierd direcția opusă vectorial, adică obiectul lor de ură sau iubire. Sublimate de gânduri rafinate, impulsurile primitive sunt deconectate de componenta emoțională pentru a se pune la dispoziția Ego-ului adult și reflexiv. Într-adevăr, eroul acestei decantări și purificări energetice este gândirea matură, care își găsește locul în Ego-ul freudian și se manifestă prin Adultul analitic tranzacțional.
Fiul unei societăți burgheze nevrotice și reprimate sexual, Freud consideră totuși sublimarea ca pe ” un destin impus cu forța de către civilizație asupra pulsiunilor. "(5)
De la sublimarea sexuală la sulbimarea pulsională
Jung, pe de altă parte, merge mai departe și elaborează conceptul freudian de sublimare într-un context mai apropiat de societatea noastră de astăzi, „desexualizând” libidoul și dându-i sensul mai larg de energie pulsională motrice.
Creativitatea Copilului liber combinată cu moralitatea autentică, adică nedeviată de dogmele moraliste ale Părintelui normativ, se contopesc în creuzetul impus de principiul realității pentru a înnobila natura primitivă a ființei umane, eliberând-o de malefica dualitate pulsională.
Astfel, sublimarea devine pentru individ nu numai o conciliere forțată cu restricțiile civilizației, ci o transformare alchimică, o armonizare a experienței individuale cu nefericita condiție umană. Acest lucru este realizabil datorită unei activități creatoare, superioare din punct de vedere cultural. (6)
Sublimarea este un drum spre curs de autocunoaștere online
Iată, deci, că sublimarea reprezintă de fapt o cale de autotransformare, care pleacă de la condiția inferioară de dominație a impulsurilor imediate și urcă până la realizarea dimensiunii spirituale. O cale de conștientizare și înțelegere profundă a suferinței, de-a lungul căreia figura celuilalt rămâne esențială pentru a ieși din cercul vicios care ne închide în raza strâmtă dintre moarte și viață.
Astăzi, procesul de „civilizație” a individului impune mai puține inhibiții și restricții asupra libidoului, așa că am putea spune că ”deplasarea obiectivelor pulsionale” (7) ar putea fi mult mai ușoară decât în anii de puternică represiune socială, religioasă și sexuală din secolul al XX-lea. Pe de altă parte însă, realitatea contrazice aceste așteptări optimiste.
Atingerea sublimului prin înălțare morală și spirituală pare să nu-l mai preocupe pe omul mileniului al treilea, care este mult mai prins de cariera sa profesională, de nevoia de a supraviețui și de dorința de împliniri materialiste: casă, mașină, hobby sau satisfacerea plăcerilor imediate.
Pulsiunile primare încep să recâștige teren pentru majoritatea celor înebriați de consumism și de mirajul tehnologic. Cei care au rămas pe calea căutării de sine sunt din ce în ce mai puțini. Dar inima îmi bate pentru ei.
Note:
(1) Freud Sigmund. Al di là del principio del piacere. Bollati Boringhieri, Kindle Edition.
(2) Idem, location 632.
(3) Idem, location 688, 697.
(4) Freud, Sigmund. L’Io e l’Es, Bollati Boringhieri, p.68.
(5) Freud, Sigmund. Opere vol. 10 1917-1923: Inibizione, sintomo e angoscia e altri scritti (Italian Edition). Il disagio della civiltà. Bollati Boringhieri. Kindle Edition, location 8376.
(6)http://www.rivistapsicologianalitica.it/v2/pdf2/36_1987_presenza_inquieta/cap14_opin1.pdf
(7) Freud, Sigmund. Opere vol. 10 1917-1923: Inibizione, sintomo e angoscia e altri scritti (Italian Edition). Il disagio della civiltà. Bollati Boringhieri. Kindle Edition.
Comentariu